Un nou fenomen social sesizat de specialisti: drama "copiilor remigranti" Pentru unii dintre noi, fenomenul Italia a devenit o rutina. Pentru fiecare copil care se trezeste captiv intr-o astfel de situatie insa, fenomenul devine monstruos. Maturizati inainte de vreme, adolescentii ajung sa joace rolul unui parinte responsabil pentru fratii mai mici, sa duca grija zilei de miine si sa priveasca amar in urma. La finalul anului trecut erau peste 14.200 de copii in judetul Iasi cu cel putin un parinte, iar pentru 60 de copii a fost nevoie de protectie speciala, multi fiind acum in plasament familial sau chiar in centrele de plasament. Exista si situatii fericite, atunci cind copiii merg alaturi de parinti si se simt bine acolo. Insa, chiar si asa, nu toti se adapteaza. Daca despre povestea trista a copiilor ramasi acasa s-a scris de atitea ori, "Ziarul de Iasi" va prezinta astazi citeva drame despre care s-a scris mai putin sau deloc. Este vorba despre un nou fenomen sesizat de specialisti: "copiii remigranti". Sint cazurile aparent "fericite" ale copiilor care au plecat linga parintii din strainatate, dar care nu s-au adaptat acolo, care ii roaga zilnic pe tati sau mame sa vina inapoi acasa, in Romania, sau care revin acasa si nu se mai pot adapta nici aici. Ionut are 18 ani si, de doi ani, locuieste intr-un apartament ce apartine unui centru de plasament din Iasi. Mai are linga el un frate de 6 ani, iar cele trei surori de 7, 12 si 14 ani locuiesc si ele intr-un centru de plasament. "Totul a inceput cind mama a plecat in Italia, acum trei ani. La inceput noi am ramas cu tatal, dupa care au intervenit problemele. Mama s-a certat cu tata, s-au despartit, tatal s-a mutat la bunica, iar noi am ramas in grija bunicii materne. Ea nu a mai putut sa ne tina, sa aiba grija de noi, si asa am venit in centru, in 2010", a povestit Ionut. Nu ii face placere sa isi creioneze trecutu