Calitatea guvernărilor este direct legată de calitatea oamenilor atrași în partide, de calitatea proiectelor partidelor politice și a capacității lor de stimulare a unor energii individuale, comunitare, naționale.
De câteva zile, analiştii și para-analiștii presei noastre au început să-și dea doctoratul în ceea ce ei presupun a fi acțiunile viitoare ale Guvernului Ponta, dar se poate ușor observa că totul se învârte în jurul a două teme: 1) va avea bani să „reîntregească“ (ce cuvânt ideologizat de propagandă a vechiului guvern, parcă reîntregim neamul sau țara) salariile sau să crească pensiile? și 2) va putea să iasă dintr-o așa-zisă „capcană“ întinsă de Băsescu – niște aspirații mari ale populației care nu vor putea fi satisfăcute în 6 luni, urmând ca USL să cadă pe tobogan la parlamentarele din noiembrie?
Aceste două teme de discuție nu surprind cu nimic din esența și imperativele unei noi guvernări a României. Sunt un fel de manele politice care, din păcate, uneori îi contaminează și pe politicieni. Sunt sigur că agenda lui Victor Ponta arată altfel decât această agendă pe care i-o împing în față binevoitorii.
1. Ieşirea din pesimismul social și din guvernanța contabilă
În ultima perioadă, discursul politicenilor și al ziariștilor a creat o viziune pesimistă privind viitorul. Totul a fost dublat de o cantonare într-un realism bugetar, discuții doar despre cât ne ajung sau nu ne ajung banii, despre austeritate, criză şi dezastrele din alte țări și s-a promovat un fel de guvernanță contabilă. În tot acest timp, ne-am împrumutat masiv, politica a ucis speranța, a tăiat energiile, a transformat ideea de politică în ceva indezirabil. Congresele partidelor aflate la guvernare s-au bazat prea mult pe competiția între oameni-salvatori sau bătaia pe grupuri de interese, iar unele proiecte diferite de logică de confruntare d
