In ultimul numar al revistei „Magazin Istoric” (nr. 45) sunt publicate doua articole scrise de dr. Brindusa Costache, sefa serviciului Arhiva din BNR si de prof. univ. dr. Victor Axenciuc pe urma dezbaterii din luna martie 2012 sub egida Consiliului de Administratie al BNR, sectia de stiinte economice, juridice si sociologice a Academiei Romane si grupul de cercetare din cadrul BNR, care au dezbatut problema stadiului relatiilor economice romano-germane de la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Doresc sa multumesc celor doi cercetatori pentru efortul lor de a gasi explicatii aproape de realitate (sau mai degraba pe masura acceptantei organizatorului acestui eveniment, BNR), mai ales ca tematica reuniunii este de fapt un raspuns la intrebarile directe si punctuale pe care le-am formulat BNR in scrisoarea publica din 22 februarie 2012 si la care nu am primit nici pana acum un raspuns.
Este remarcabil faptul ca ambii autori confirma existenta creantei asupra Germaniei la Casa de Compensatie de aproximativ 1 miliard de RM la sfarsitul anului 1944, fapt ce constituie un mare progres fata de discretia remarcabila a acestei institutii in ultimii doi ani. Autorii incearca sa explice ca ar fi existat credite din partea Germaniei care ar fi compensat in mare parte soldul activ al Romaniei de la Casa de Compensatie, pana la o suma considerata de autoritatile din 1947 ca fiind o „creanta nesigura asupra strainatatii”. Sub egida acestei concluzii „politic corecte”, de fapt apartinand BNR, sta si titlul celei de a doua comunicari, intitulata „Solduri echivalente”.
Surprinde faptul ca ambii autori citeaza de nenumarate ori articolul 28 al Tratatului de Pace de la Paris (TPP), insa fara sa precizeze care punctul esential al acestui articol din tratat, de parca comunicarile ar fi fost scrise dupa exigenta mandatarului si nu dupa regulile logicii. In tre
