Prima zi a lunii mai a fost din vremuri vechi una specială pentru români. Astfel, aceasta era ziua în care natura, renăscută după iarnă, cunoştea total bucuria venirii primăverii, fiind prima zi a lunii florilor sau florar.
Ziua de 1 Mai poartă şi numele de Armindeni, după Sfântul Ieremia care este serbat atunci, după cum arată Lelia Zamani, în articolul „Odinioară, de 1 Mai în Bucureşti”, publicat în revista „Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie”. La românii din Bucovina, Moldova şi Muntenia, obiceiul era ca în această zi să frigă un miel şi să se ducă „în pădure într-o dumbravă, luncă, la vie sau în grădină unde este iarbă verde, a se pune acolo la umbra unui copac şi mâncând friptură de miel, a bea pelin, şi dacă nu este din acesta, atunci vin din celălalt punând în el pelin” (Simion Florea Marian – Sărbătorile la români). De la petrecere nu lipseau lăutarii „de le cântă şi astfel petrec apoi către seară, când se întorc în sat cântând şi bând, împodobindu-se pe la pălării cu flori ed liliac, dacă e înflorit şi cu pelin verde”. Dacă 1 Mai cădea miercurea sau vinerea, zile de post, petrecerea nu se mai putea ţine, din cauza restricţiei la carne. „Ciocoiaşii de la ţară” nu ţineau cont însă de aceste restricţii şi petreceau şi atunci.
Petrecerea dura o zi întreagă
Bucureştenii serbau şi ei această zi, printr-o ieşire în natură. Cu coşuri cu mâncare şi băutură, cei mai mulţi bucureşteni plecau la iarbă verde, unde petreceau întreaga zi, bucurându-se de primăvară. „La mare cinste de Armindeni era pelinul, atât planta verde, cât şi vinul de pelin. Apa de izvor, împreună cu vinul, cafeaua şi tot felul de bunătăţi aduse de acasă făceau parte din veselia obligatorie a sărbătorii”, scrie autoarea articolului.
Ieşirile la iarbă verde erau pregătite din timp de bucureşteni. Astfel, aceştia se grupau pe familii sau pe prietenii