Cartea „500 de milioane ale Begumei. Şarpele de mare" se distribuie marți împreună cu ziarul „Adevărul", la preţul de 39 de lei. Cele două romane dezvăluie dimensiunea vizionară a imaginaţiei verniene şi forţa fecundă a mitului, în acest caz monstrul marin.
La momentul apariţiei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1879, romanul „500 de milioane ale Begumei" a fost o poveste despre viitor.
În ficţiunea cunoscutului scriitor francez prindeau contur două spaţii urbane care în posteritate aveau să fie privite ca prefigurări ale realităţii. Închipuindu-şi efectele progresului tehnologic, Jules Verne aşternea pe hârtie o fantezie despre întemeierea a două oraşe.
Pacea şi industria
Béguma Gokool de Ragginahra, provincie din Bengal, le revine drept moştenire doctorului francez François Sarrasin şi profesorului german Schultze.
Primul, „un bărbat de 50 de ani, cu trăsături fine, ochi vioi şi limpezi, unul dintre indivizii despre care spui la prima vedere: iată un om de ispravă", îşi foloseşte averea moştenită pentru a pune bazele oraşului France-Ville, întruchipare americană a viziunii moderne. Iar cel de-al doilea clădeşte Oraşul Oţelului, care anticipează spaţiile urbane industrializate pe care le va aduce progresul:
„France-Ville, în afara oricărei primejdii, în bună înţelegere cu toţi vecinii, bine administrat, cât se poate de liniştit, datorită bunului-simţ al tuturor locuitorilor săi, este un oraş prosper. Această stare de satisfacţie, atât de bine-meritată, nu a dat naştere la invidii, şi capacităţile sale impuneau respect şi celor mai agresivi. Oraşul Oţelului nu era decât o uzină formidabilă, un instrument de distrugere în mâna de fier a domnului Schultze, dar, datorită lui Marcel Bruckmann, lichidarea bunurilor s-a produs fără a stânjeni pe nimeni şi Stahlstadt a devenit un centru de producţie incomparabil
