Traian Băsescu a acumulat atâta putere pentru că ceilalţi i-au cedat-o pe a lor.

Instaurarea Guvernului Ponta este văzută de unii ca sfârşitul regimului Băsescu, dar alţii, între care şi Crin Antonescu, sunt de părere că preşedintele va fi pe mai departe un actor politic capabil să-şi exercite puterea pe o scenă aflată în plină turbulenţă.

Soarta Cabinetului Ungureanu este expresia creşterii şi descreşterii puterii unui şef de stat care şi-a îndeplinit cu prisosinţă doar promisiunea de a fi un preşedinte jucător.

În 2009, odată cu obţinerea celui de-al doilea mandat, Traian Băsescu a ajuns la apogeul puterii sale. Prin desprinderea UNPR, a format o majoritate parlamentară obedientă, iar prin reînvestirea lui Emil Boc în funcţia de premier a transformat Palatul Victoria într-un ghişeu de primire a ordinelor emise la Cotroceni. În acelaşi timp, a câştigat controlul absolut asupra PDL prin impunerea oamenilor săi de încredere în conducerea partidului. Videanu, Berceanu sau Blaga au fost înlăturaţi unul câte unul. În esenţă, PDL a încetat să mai existe ca un partid politic. Acolo nu s-a mai discutat nimic, nu s-a mai dezbătut nimic, partidul lui Băsescu s-a aliniat în spatele şefului, precum PCR în spatele lui Nicolae Ceauşescu. Nimeni nu mai putea să aibă păreri, cu atât mai puţin critici. Ce dovadă mai bună în acest sens decât excluderea lui Cristian Preda de către Elena Udrea!

În culmea puterii personale, Traian Băsescu a pierdut în numai câteva luni şi guvernarea, şi majoritatea parlamentară, iar partidul său se află în pragul destrămării.

Este sfârşitul regimului? Paradoxal, acest lucru depinde mai mult de Victor Ponta, decât de Traian Băsescu. Preşedintele Băsescu a acumulat putere pentru că alte instituţii i-au cedat-o. Emil Boc i-a subordonat Guvernul, iar majoritatea PDL-UDMR-UNPR a renunţat la puterea legislativă a Parlamentul