„Schimbarea frecventă a formelor de organizare şi cu acestea a cadrelor de conducere este o practică malefică, moştenită de la vechiul regim comunist, care în loc să numească în funcţiile de conducere specialişti şi manageri recunoscuţi (şi atunci erau apreciaţi pupincuriştii) schimbau forma de organizare cu care îl mai ameţeau pe Ceauşescu câţiva ani. Iau un exemplu relevant din domeniul la care ne pricepem toţi şi nu facem nimic, la fel ca şi în energetică. În agricultură se constată la tot pasul că sămânţa (soiul) are un rol important, doar dacă beneficiază de un sol şi o climă adecvată. În cazul CE Oltenia succesul depinde de culoarul energetic european (clima) oferit de rechinii energetici de pe piaţă, de manageri performanţi (prin trecutul lor nu prin promisiunile unor CV-uri de ornament) care să beneficieze din partea legislativului şi Executivului, de libertate de exprimare şi acţiune (solul şi îngrăşământul natural sau chimic). Nu putem gândi la sistemul energetic din Oltenia metafizic, el trebuie abordat în mod dialectic în coordonatele spaţiului European şi chiar planetar. Ne confruntăm cu probleme globale majore de mediu (problema Nr.1 pentru CE Oltenia), ne confruntăm cu o criză mondială care se caracterizează atât prin vulnerabilităţi cât şi prin oportunităţi (mi-aş dori ca CEO să fie o oportunitate), ne confruntăm cu o metastază morală a societăţii (corupţia), ne confruntăm cu mentalităţi care nu mai pun baza pe şcoală. Aşa cum am văzut eu abordarea strategiei energetice a României, în care pregătirea generaţiilor de specialişti în domeniul minier şi energetic este tratată cu iresponsabilitate, am mari semne de îndoială asupra sistemului energetic din Oltenia mai ales pe termen mediu şi lung. Dacă se va continua cu plombarea căsuţelor din schema organizatorică cu produse otrăvitoare cu multe E-uri, ambalate politic, ne vom pregăti ştergerea Gorjul