Pe la vârsta de un an, îi este frică să stea singur. Între 4 şi 6 ani “vede” fantome şi monştri. De la 7 ani îl frământă teama de posibilele dezastre naturale sau de accidente. Specialiştii revistei “baby” demonstrează că toate spaimele copilului au şi o parte benefică, dacă părinţii ştiu cum să le alunge. Pe la vârsta de un an, îi este frică să stea singur. Între 4 şi 6 ani “vede” fantome şi monştri. De la 7 ani îl frământă teama de posibilele dezastre naturale sau de accidente. Specialiştii revistei “baby” demonstrează că toate spaimele copilului au şi o parte benefică, dacă părinţii ştiu cum să le alunge.
Copilul tău este, de la o vreme, agresiv, distras, are anumite ticuri, nu mai doarme bine? Sau, dimpotrivă, doarme mai mult ca de obicei, căutând un refugiu în lumea viselor? Are palmele transpirate şi stări frecvente de greaţă? Toate acestea pot fi semne ale anxietăţii: ceva îl sperie foarte tare. De ce nu-ţi spune nimic? Pentru că, uneori, cu cât teama este mai mare, cu atât îi este mai greu celui mic să o mărturisească!
Cele mai frecvente probleme:
Pe măsură ce creşte, bebeluşul înţelege mai multe despre pericolele potenţiale (“Nu te cunosc, m-ai putea răni!”). Cu atât mai mult cu cât el nu are control asupra comportamentului străinilor - mătuşa de spiţa a 7-a îl ciupeşte de obraz, iar el nu o poate opri. Ce ai de făcut: Nu-l eticheta ca sfios sau fricos. Spune-i copilului cine urmează să vină în vizită şi explică-le şi musafirilor, înainte de a intra pe uşă, cum să se poarte cu el. Lasă-l să se ţină de fusta ta, dacă aşa se simte confortabil.
Fiul tău de 3 ani îţi spune, foarte convins, că “e un monstru sub pat”? Atenţie la prima ta reacţie: îi iei temerea în serios, nu-l ridiculizezi. Ce ai de făcut: iată una dintre metodele eficiente de alungare a fricii - încurajează- l să meargă, pas cu pas, spre obiectul spaimei lui (monstrul). Desemn