Introducându-i în scenă pe membrii Guvernului de şase luni, premierul desemnat Victor Ponta a vorbit de parcă a inaugurat domnia mai lungă a USL, pentru că părea să nu aibă umbră de îndoială că va câştiga alegerile parlamentare.
După spusele sale, premierul desemnat a avut criterii exigente de selecţie a componenţei echipei sale: experienţă profesională, integritate, coerenţă, eficienţă. Întrebarea este, de exemplu, cât va atârna experienţa universitară a lui Andrei Marga la Ministerul de Externe? Sau ce experienţă are Eduard Hellvig, care să îl califice pentru conducerea dificilului minister al Dezvoltării? Sau fostul ministru al IMM-urilor Ovidiu Silaghi ce pricepere are pentru Transporturi?
Din acest punct de vedere, contraponderea puternică, inclusiv şi mai ales în raport cu premierul, este dată de prezenţa "numărului doi" din Banca Naţională, Florin Georgescu, o "nucă tare" şi probabil cu părerea care va atârna cel mai greu în desfăşurarea treburilor executive. Poate nu întâmplător, atât Crin Antonescu, cât şi Victor Ponta au subliniat că prim-ministrul rămâne suveran absolut al "principatului" cu capitala la Palatul Victoria. Revoltele şi încăierările nu sunt admise.
Iar Palatul Cotroceni poate trage pe dreapta, deşi paradoxal există în guvern un fost locatar al Cotrocenilor, Leonard Orban, un ministru a cărui aură tehnocrată parcă aduce mai curând cu "pomul lăudat".
În rest, obiectivele guvernului lui Victor Ponta sunt relativ realizabile sau măcar bine-intenţionate. Ponta a vorbit despre "domnia legii". Cum se va simţi domnia legii în şase luni, rămâne de urmărit. Ponta a vorbit despre cum va da guvernul şi va repara inechităţile. Da, guvernul are de unde da, din puşculiţa bine garnisită a defunctului Executiv. După atâta secetă, orice strop de bine poate avea efecte electorale nebănuite. În sfârşit, Ponta a vorbit despre puterea
