De câteva zile, PDL-işti de toate calibrele încearcă să înţeleagă cum a fost posibil să piardă guvernarea.

Trecuseră de spaima agitaţiilor de stradă din ianuarie-februarie, survolaseră rocada Boc - Ungureanu de la Palatul Victoria şi adulmecau apropierea măririlor salariale, dar deodată totul s-a prăbuşit.

Oare istoria se putea scrie altfel? Avea vreo şansă PDL să se menţină la guvernare până la alegerile din toamnă sau suspinele sunt gratuite?

Da, Guvernul Ungureanu putea să rămână în picioare! Putea, dar suficienţa şi haosul de la vârful PDL l-au trădat. Mihai Răzvan Ungureanu a plecat nemeritat de repede, fiind lăsat în ofsaid de cei care i-au garantat că-l vor sprijini. Nu de toţi, ci de atâţia câţi a fost nevoie pentru victoria moţiunii, plus încă patru voturi. La umbrela majorităţii confortabile din Camera Deputaţilor, condu-cerea PDL n-a simţit pericolul dezertărilor. A mai plecat unul - ei, şi? Câţi or să mai plece? Oricum vom rămâne destui pentru a avea majoritatea...

Paralizarea instinctului politic al PDL a pornit de la vârful partidului. Emil Boc a fost (şi este) preşedinte cu autoritate limitată. Marginalizat o vreme, buldogul Vasile Blaga s-a implicat şi nu prea. Bătrânii crocodili Adriean Videanu şi Radu Berceanu au privit superior de pe margine, limitându-se să-şi arate colţii din când în când.

La nivelul imaginii, partidul a fost reprezentat, cu efecte catastrofale, de trioul Emil Boc - Elena Udrea - Ioan Oltean. Imaginea nu s-a decontat încă, asta se va întâmpla la alegeri. Deocamdată s-a decontat doar incapacitatea de a dialoga cu alţi vectori politici, iar asta s-a văzut la moţiune. Aşa s-a ajuns la „defectarea" grupului de deputaţi ai minorităţilor naţionale. Liderii de facto ai PDL n-au ştiut să folosească până la capăt puterea de seducţie pe care ţi-o dă guvernarea, cu toate ingredientele ei. @N_