Mi-am pus şi eu această întrebare, zilele trecute, văzând nedumerirea unor oaspeţi ce au trecut prin urbea noastră. Avem un oraş frumos, ospitalier, situat într-o zonă plină de verdeaţă şi păduri ce au scăpat de securea neo-moşierilor. Singura problemă e că se ajunge cu greu aici. Dacă turistul vrea să admire frumuseţile zonei, trebuie să-şi cedeze locul de la volan, sau să-şi aleagă un alt mijloc de transport! Maxi taxi? E incomod. Autocar? Hm. Trenul? Un oraş atât de important e ocolit de principalele noduri de cale ferată! Parcă ar fi un cătun cu haltă în care nu opreşte acceleratul! Ar mai fi avionul! Că doar avem aeroport, mai modest, e drept, dar e aeroport internaţional. La Vidrasău.
Amărât cum îi, e în război cu cel de la Cluj! Nu e concurs de frumuseţe ci o luptă pentru atragerea companiilor aeriene. Cică modestul nostru aeroport practică taxă de aeroport subvenţionat de Consiliul Judeţean, fiind o taxă mică, niciun euro, pe termen lung această strategie nu este viabilă, pentru că în loc să aducă venituri ea consumă bani de la buget, argumentează clujenii, care nu au parte de ajutor de la Consiliul lor Local.
Deşi oferă tot felul de reduceri aeroportul din Mureş şi practică preţuri mici, oaspeţii noştri vor trebui să meargă până în Bucureşti, ori dincolo de hotare, până la Budapesta, ca să ia avionul spre Ierusalim! Tarife mici, taxe modeste, reduceri la tarife de aterizare, taxa de staţionare şi ce taxe or mai fi, toate sunt mai mici faţă de cele practicate de Aeroportul Cluj, dar nu prea există curse spre marile capitale ale lumii sau spre cele europene! Şi atunci se întreabă omul, pe bună dreptate: cui foloseşte rămânerea noastră în urmă?
Mi-am pus şi eu această întrebare, zilele trecute, văzând nedumerirea unor oaspeţi ce au trecut prin urbea noastră. Avem un oraş frumos, ospitalier, situat într-o zonă plină de verde