Dacă Victor Ponta va reuşi să vină cu o strategie în interesul opiniei publice, şi nu doar în interesul său personal ori în cel al partidului şi al reţelelor sale de influenţă, atunci ar putea ieşi ceva bun din ascensiunea sa.
Se pare că principalele forţe politice româneşti au fost luate prin surprindere, fără excepţie, de căderea Guvernului Ungureanu, într-un astfel de moment şi de o asemenea manieră. Zborul unui roi de oportunişti dintr-un partid aflat la conducere, copleşit de povara guvernării şi de lipsa unor resurse interne care să-i permită să continue lupta în condiţii defavorabile, implică o logică impenetrabilă, de sine stătătoare. Iniţial, Victor Ponta nu şi-a arătat intenţia de a umple vidul politic. Este clar că îşi dorea un guvern interimar, atâta timp cât se pregătea pentru accederea deplină la putere, după obţinerea sprijinului electoral, la alegerile din toamna acestui an. Însă, de această dată, a avut întâietate viziunea partenerului său de coaliţie, Crin Antonescu, USL optând pentru preluarea imediată a frâielor puterii şi formarea unui nou guvern.
Ponta nu s-a ţinut niciodată departe de putere şi probabil jubilează pentru că această pară mălăiaţă i-a căzut în poală atât de devreme, la începutul carierei sale politice. Însă acest animal politic extrem de calculat s-ar dovedi inuman, dacă nu l-ar pune pe gânduri provocarea cu care va trebui să se confrunte. Îşi va putea dedica un interval de timp limitat distribuirii funcţiilor publice între aliaţi, colaboratori şi indivizi cu greutate, pe care trebuie să-i liniştească sau să-i câştige de partea sa, în ecuaţia jocului politic. Situaţia economică rămâne presantă şi premierul trebuie să ia decizii urgente, pe care nu le poate amâna sau trata cu superficialitate. USL a făcut declaraţii categorice privind intenţia de a opri privatizarea companiilor de sta
