După victoria neaşteptată şi din câte se pare sincer nedorită de USL de săptămâna trecută în faţa guvernului Ungureanu, Victor Ponta, premierul desemnat, a fost nevoit să scoată din joben un guvern care să nu scadă prea mult cota din sondaje a Uniunii.
Nu i-a luat 30 de secunde, aşa cum a anunţat, triumfal, iniţial şi nici un minut, după cum a rectificat ironic în preajma votului pe moţiunea de cenzură, ci patru zile fără o oră, după cum a recunoscut chiar el.
Dilema USL a fost că, deşi toţi erau conştienţi că nu puteau pune pe oricine la cârma ministerelor, numirile trebuiau făcute astfel încât expunerea partidelor din USL să fie minimă. Compromisul la care s-a ajuns este însă, cu unele excepţii, cel puţin bizar. Dacă premierul desemnat Victor Ponta şi-a imaginat că votanţii vor crede că "oricine este mai bun decât orice ministru din guvernul ales de Băsescu", atunci premierul desemnat a greşit amarnic.
Trecând peste faptul că la câteva minute după ce a declarat că va păstra, în mare, e drept, structura ministerelor, a anunţat cinci noi funcţii de miniştri, inventate parcă special pentru a mulţumi doritorii de funcţii din USL, echipa Ponta pare un amestec eterogen de persoane care fie au fost convinse să se sacrifice electoral, dacă e cazul, fie erau disperate după o funcţie de trecut în CV. Cu unele excepţii, evident, deloc de neglijat.
În graba de a mulţumi şi votanţii, şi partidul, şi doritorii de funcţii, premierul desemnat pare a fi alcătuit echipa de lucru jucând piatra, foarfecele şi hârtia.
Ponta va merge în Parlament cu un ministru delegat pentru relaţia cu mediul de afaceri, dar şi cu un ministru al Economiei în ale cărui atribuţii este deja inclusă această responsabilitate. Mai mult decât atât, ministrul propus pentru Economie, minister care se ocupă, aproape integral, de sectorul energetic, este un fost şef al Fiscului, de u
