De zeci de ani privim cu jind spre vecinii mai înstăriți de la vest. E oare posibil să le egalăm nivelul de dezvoltare? Evoluția ultimelor decenii sugerează că merită să încercăm
În ultimele luni, indicatorul de sentiment economic ZEW-Erste Group arată că România are unele dintre cele mai bune perspective economice pe termen scurt din regiune. Marea majoritate a oamenilor de afaceri și experților intervievați au indicat, în schimb, o lipsă totală de încredere în viitorul apropiat al economiei maghiare.
În același timp, dacă Moddy’s a menținut România în categoria „investment grade“ pe întreaga perioadă a crizei economice, iar Fitch ne-a readus în iulie 2011 în rândul economiilor în care este sigur să investești (doar Standard&Poor’s plasându-ne în continuare în rândul investițiilor speculative), economia maghiară a fost coborâtă, în urmă cu câteva luni, în categoria „junk“ de către toate cele trei mari agenții de rating. Și Comisia Europeană, și FMI văd PIB-ul Ungariei stagnând sau chiar scăzând ușor în 2012. În timp ce al nostru ar trebui să se majoreze cu circa 2%.
O modificare radicală de atitudine față de anii ’90, când firmele occidentale luau cu asalt Budapesta (în 1995, de pildă, investițiile străine per capita erau de 500 de dolari în Ungaria, față de 18 dolari în România). De fapt, multe s-au schimbat în raporturile dintre cele două economii în ultimele decenii. Și pare că aderarea la UE ne-a prins mai bine nouă decât ungurilor.
Optimismul din statistici
Dacă în 1990 PIB-ul pe cap de locuitor era aproape dublu (cu 93% mai mare) în Ungaria față de România, iar în 2004 ajunsese aproape triplu (cu 189% mai mare), în timp am tot recuperat din diferență, iar azi produsul intern brut per capita este cu „doar“ 70% mai mare la vecinii de la apus. Și capitalizarea companiilor listate spune multe despre nivelarea diferențelor di