Corul ne transpune în sentimental: „De-ar fi mândra unde-i luna/Aş vedea-o-ntotdeauna“... Numele emisiunii de la Radio România Cultural este „Portrete sentimentale cu Viorel Cosma“. Portretul este, de data aceasta, al lui Constantin Catrina, „un octogenar al muzicologiei româneşti“, cum îl numeşte cu admiraţie şi respect Viorel Cosma. Aflăm că începuse ca dirijor, se apropiase de muzica corală, dar s-a dovedit a fi, între timp, compozitor şi pasionat culegător de folclor (vezi „Cucule cu pană sură“, „Munte, munte brad frumos“ şi multe altele, nu doar din melosul popular). În anii ’60–’80 studiază portul popular de pe Târnave, obiceiurile, izvoarele muzicii de peste munţi. Fondul documentar şi-l alcătuise încă de pe când era profesor la liceul din Rupea. „Olteanul de Braşov“, cum îl tachinau colegii de la Rupea. De la Braşov avea să caute comori culturale la Cluj, Blaj, Sibiu, în celelalte centre din toată Transilvania. Studiile superioare le-a făcut la conservatoarele din Bucureşti şi Cluj-Napoca. Dar se născuse la 6 noiembrie 1933 în comuna Ţiu, judeţul Dolj (semnase, la un moment dat, cu pseudonimul C. Ţiu). Are şi studii de bizantino­logie. Terenul bizantinologiei îl explorează ca muzicolog. Bizantinologul braşovean scrie „Muzica şi muzicologii cetăţii“, dar şi „Muzica de tradiţie bizantină în Şcheii Braşovului şi în România� Publicitate ��. Îl atrăgeau tradiţia din Şcheii Braşovului şi noul teatru de stat, pe scena căruia avea să se prezinte cu succes. A debutat şi în lumea călugărilor de la Mofleni (ca exemplificare, tocmai ascultăm „Mama“ de I. D. Chirescu, interpretată acolo). A scris despre comorile din Ardeal. Şi-a lăsat numele pe o enciclopedie a muzicii româneşti. A publicat şi o culegere de colinde „Bună seara lui Crăciun“. La aproape 80 de ani, observă Viorel Cosma, recenzează festivaluri, transcrie şi scrie cărţi, articole pe care le publică