La începutul anului 2008, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a venit la Bucureşti în vizită oficială şi cred că împotriva lui s-a comis atunci o mică (sau mare) nedreptate. Mică, mare – cum se va vedea, nu-s tocmai cuvinte inocente aici. Despre ce e vorba: pentru discursul pe care l-a citit de la tribuna Parlamentului nostru, protocolul (la cerere franceză) a fixat pe podium, ascunsă privirii dinspre sală, o mică treaptă de lemn. Treaptă pe care dl Sarkozy a urcat-o în timpul discursului, ca să pară mai înalt – cel puţin în raport cu pupitrul nostru, care nu-i nici el foarte mic. Acest mărunt truc, evident, n-a putut fi ţinut secret; drept care, în zilele ce-au urmat, cîteva referiri ironice au pigmentat ziarele româneşti – oricum, mai multe referiri decît cele dedicate discursului propriu-zis, care a fost admirabil.

DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?La ora la care scriu – între cele două tururi de scrutin –, Nicolas Sarkozy pare destinat a pierde. Nici o emoţie la Bucureşti – deşi cei care au urmărit cu oarece expertiză politica pariziană vor fi de acord că dl Sarkozy n-a fost nici pe departe cel mai slab preşedinte francez din ultimele decenii. Ca şi la Bucureşti, cei care l-au judecat au fost, cred, mai atenţi la aparenţele lui Sarkozy (e drept, uneori stridente) decît la faptele lui (uneori meritorii). A fost Sarkozy prea dinamic? Sau a fost el doar încă una dintre victimele crizei europene, într-o Uniune ce nu reuşeşte să se definească? A fost el, într-adevăr, un preşedinte bling-bling, al poleielilor mediatice (romanţul lui cu dna Carla Bruni, copilul lor născut în timpul mandatului etc.) sau doar un preşedinte enervant de omniprezent – într-o vreme în care gustul public pare a