Bugetarii care aşteaptă reîntregirea salariilor, ceilalţi salariaţi, pensionarii, şomerii, studenţii, populaţia în general manifestă un dezinteres aproape total faţă de macrostabilizare. Datele macro comunicate de Institutul de Statistică nu-i impresionează. Îi interesează doar câţi bani primesc şi ce pot să cumpere cu aceşti bani.

Un cunoscut psiholog, într-o emisiune TV, a afirmat uşor enervat: "Ne-am săturat de macrostabilizare!" Deşi, în bună măsură, schimbarea felului în care trăieşte el sau în care trăim cu toţii depinde până la detalii de indicatorii macro. Datele macro exprimă fapte şi întâmplări ce compun mişcări de anvergură "inflaţie, consum, producţie, cheltuieli, venituri" determinante pentru standardul de viaţă.

La un alt post TV un economist, cu argumente mai subtile, spunea ceva despre detronarea macroeconomiei de către mezoeconomie. Ca să înţelegem termenul l-am putea compara, luând ca reper un fruct, cu mezocarpul: partea cărnoasă dintre coajă şi sâmbure.

Numai că economia e un tot. Un complex cu trei mari componente. Microeconomia şi mezoeconomia, domenii în care se plămădeşte traiul nostru de zi cu zi, sunt strâns legate de conţinutul cantitativ al indicatorilor macro.

Dar calitatea? Sigur, calitatea informaţiilor micro, mezo ori macro poate fi relevată numai dacă fenomenul analizat are un grad înalt de omogenitate. Să zicem: posibilităţile românilor de a-şi cumpăra pâine, lapte, carne, zarzavaturi, pantofi, caiete şcolare, televizoare, frigidere şi aşa mai departe. Fără ca datele statistice să ne spună prea mult despre cum se alimentează populaţia. Sau despre cum se îmbracă. Tot aşa cum preocuparea unui segment al populaţiei pentru bunuri mai scumpe, să spunem case ori limuzine, ne poate da doar o idee despre formarea polului bogăţiei în societatea românească. Dar faptul că la noi au fost ridicate case de lux sau că sunt