Fostele glorii ale industriei bucureştene trec, rând pe rând, în portofoliul investitorilor imobiliari. Aceştia au cumpărat până acum 28 de fabrici, pentru care au plătit peste 850 milioane de euro. Suprafaţa totală depăşeşte 300 de hectare, aproape dublu faţă de terenul pe care se întinde Aeroportul Băneasa

Proprietarii platformelor rămase nevândute regretă acum că nu au făcut acest pas mai devreme, deoarece apetitul dezvoltatorilor pentru suprafeţe-gigant s-a estompat odată cu criza, iar bruma de interes se manifestă doar la preţuri reduse substanţial.

Faţa urbană a Bucureştiului mai este brăzdată de încă 38 de giganţi de fier şi beton care ocupă 420 de hectare din suprafaţa oraşului. O parte din aceste fabrici stau de mult timp cu terenurile la mezat. Pentru unele, banii încasaţi pe aceste loturi reprezintă unica şansă de continuare a producţiei, iar altele sunt de mult un morman de fier vechi.

Fabricile contabilizate de Capital ocupă circa 3,5% din suprafaţa Bucureştiului şi reprezintă o mină de aur pentru investitorii imobiliari care au fonduri de dezvoltare. Anul trecut, volumul tranzacţiilor cu terenuri a depăşit uşor 55 de hectare, iar valoarea totală a celor mai importante achiziţii a ajuns la circa 68 de milioane de euro.

Apetitul investitorilor pentru astfel de plasamente s-a înjumătăţit faţă de anul anterior, când s-au tranzacţionat peste 100 de hectare numai în Bucureşti şi împrejurimi, la o valoare totală de aproximativ 100 milioane de euro. Anul de vârf al tranzacţiilor cu terenuri a fost 2007, cu un volum tranzacţionat de peste 230 milioane euro.

„Eliminarea fabricilor din interiorul oraşelor este un proces care, dacă nu se va întâmpla de la sine, va deveni obligatoriu prin normele europene. Comerţul a fost primul segment interesat de fostele platforme în acest proces de curăţare a vechilor stabilimente, pentru că aic