Multa vreme, America a fost un miracol. Acum un veac si mai bine, visul de aur al europeanului, nerealizat la el acasa, era sa ajunga peste ocean, acolo unde, cat ai bate din palme, iti gasesti de lucru si iti faci o afacere prospera sau chiar o cariera stralucita.
Mii de romani, indeosebi din Ardeal, au traversat Atlanticul cu mana goala, fara alta avere decat speranta, iar, in curand, au trimis veste acasa sa vina si altii, pentru ca, in El Dorado, s-a pus intrarea libera.
Dar El Dorado nu mai este astazi ce a fost atunci. Acum, SUA se zbat din greu ca sa mentina o crestere lenta si sa scape de stacheta ridicata a somajului.
Sa fim intelesi insa: bunastarea din SUA nu se compara cu bunastarea de pe la noi. Nu despre asta este vorba. Acolo, venitul pe cap de locuitor este incomparabil mai mare decat in Romania, dar, daca ai o profesie cautata, este - ca sa zic asa - si mai incomparabil.
Dar, la cresterea economica, SUA a ajuns sa se cam compare cu Romania: anul trecut, abia ajungea la 1,5%, iar PIB era sub nivelul atins la relansarea de la sfarsitul lui 2007. Pe scurt, cu toate eforturile administratiei, cresterea economica a SUA, altadata infloritoare, astazi pluteste in ceata.
Tot in ceata pluteste si somajul, anuntat, pe trimestru I din 2012, la 8,2%. Cel neanuntat ar trebui sa includa si vreo 6% din angajati care lucreaza cu norme partiale, plus alti 2% care nu se declara someri, in speranta ca vor fi reprimiti acolo unde nu mai au loc.
S-a schimbat echilibrul si in buzunarul consumatorului. Cifrele oficiale de la inceputul lui 2012 arata ca ritmul economiilor a scazut cu 3,7%. Este evident ca scaderea economiilor provine din buzunarul cetateanului, care nu mai face fata preturilor.
Norocul vine din Asia. Daca vine
In domeniul imobiliar, s-a produs un paradox de necrez
