O situaţie mai mult decât umilitoare pentru Traian Băsescu: a trebuit să-l accepte pe Victor Ponta ca prim-ministru desemnat. Şi doar cu câteva luni în urmă era extrem de ferm: niciodată, în mandatul său, liderul PSD nu va ajunge premier.

Şi, totuşi, moţiunea victorioasă a USL-ului l-a pus pe preşedinte în faţa faptului împlinit. Era de aşteptat ca el să încerce să tragă de timp. Putea face altă nominalizare. N-a făcut-o. De ce? Instinctul de autoconservare l-a pus în gardă: intră pe un teren minat. De fapt, ceva-ceva tot a încercat. A vrut să invite la consultări, separat, cele trei formaţiuni care alcătuiesc USL. A fost refuzat. Şi, repede, a cedat. Altfel, ar fi izbucnit o criză politică foarte periculoasă, ce putea duce, în final, la începerea procedurilor de suspendare. Exact ceea ce vrea el să evite.

Traian Băsescu e preşedinte de opt ani. Pare o eternitate. Două mandate zguduite de tot felul de scandaluri politice nesfârşite. Victorii şi înfrângeri pentru preşedinte, o atmosferă toxică şi păgubitoare pentru România. Aproape că nimic n-a mers. Acum, domnia sa de preşedinte înregistrează o nouă premieră: Opoziţia ajunge la putere fără a trece prin filtrul alegerilor, doar prin jocul parlamentar.

USL se instalează la putere fără acordul preşedintelui. Grupările politice susţinute de centrul de putere de la Cotroceni s-au prăbuşit rapid, ca şi cum nici n-ar fi existat.

Niciun preşedinte al României nu a avut la Palatul Victoria un guvern atât de ostil. Guvernul Tăriceanu s-a străduit doar să supravieţuiască, într-o poziţie vădit defensivă. Acum, situaţia e alta. Liderii USL au precizat de nenumărate ori că un punct al programului lor îl reprezintă destituirea preşedintelui. Chiar dacă cei din PSD au anunţat în ultimele zile că iau în calcul coabitarea cu Traian Băsescu, nimeni nu-i crede. Probabil că, până la urmă, confruntarea va avea loc