Bangalore, capitala provinciei indiene Karnataka, s-a confruntat de-a lungul timpului cu numeroase epidemii de malarie. Vizita în acest oraş, în care s-a născut sir Ronald Ross, dar şi proximitatea Zilei internaţionale a malariei, îi oferă dneidr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu raţiunea unui parcurs imaginar pe urmele laureatului Nobel pentru Medicină din 1902, la rubrica Jurnalul unui medic cosmopolit.

Capitala provinciei indiene Karnataka, Bangalore (oficial Bengaluru, în limba Kannada) cunoaşte în prezent cea mai rapidă dezvoltare urbană dintre toate oraşele Asiei. Localnicilor le place să-l numească „oraşul-grădină“, deşi din parcurile înfiinţate de britanici au mai rămas doar câteva. Localitatea este relativ tânără, fiind menţionată în documente acum 1.000 de ani. Începuturile oraşului modern datează din 1537, când un vasal al Imperiului Vijayanagara, Kempe Gowda I, a construit un fort din nămol pe vârful unui deal şi, în apropiere, templul lui Nandi. După căderea imperiului, localitatea va fi vândută oraşului Mysore, care o va administra până la sfârşitul secolului al 18-lea, când va intra sub controlul britanicilor. Aceştia vor stabili aici un important cantonament al trupelor din sudul Indiei şi vor construi legături cu Madras (azi Chennai) şi Mysore prin linii de telegraf şi căi ferate. În 1889, populaţia oraşului a fost drastic împuţinată de o epidemie de ciumă, la stăvilirea căreia au contribuit din plin posibilităţile de comunicare create de britanici şi numirea unui înalt funcţionar responsabil cu atribuţii în sănătate şi sanitaţie. În 1906, Bangalore a devenit primul oraş electrificat din India şi, douăzeci de ani mai târziu, britanicii vor începe un proiect de urbanizare, cu înfiinţarea de parcuri, cluburi, construirea de spitale şi alte clădiri publice. După declararea independenţei statului indian, în august 1947, oraşul se va dezvol