Un post TV numit Da Vinci Learning. Un peştişor roşu, uşor supraponderal, uşor exoftalmic, dar simpatic, vioi, desen animat într-o apă desenată şi ea, dialoghează în franceză, lacom de cunoaştere, cu marea voce ştiutoare, care vorbeşte din off. Cei doi vor reveni, repetat, între materiale. Nu peste mult timp, peştişorul e înlocuit de „Expresul exploratorilor“ (tot desen animat): un tren ce pare format din piese găsite în oul cu surprize sau în pungile cu pufuleţi. El circulă cu o viteză supersonică, şuieră şi vorbeşte în germană, iar exploratorii sunt Kati şi Thomas, doi tineri dinamici, isteţi, care urmează să ne spună dacă pinguinii sunt păsări sau peşti, de ce strălucesc fulgerele sau dacă noi oamenii putem sau nu putem zbura. În plus, ne prezintă o ghicitoare: au pus pe masă trei pahare goale şi trei pahare cu un lichid colorat în ele. Paharele sunt aşezate în semicerc, la stânga cele goale, la dreapta celelalte. Problema cere să alternezi paharele: gol – ne-gol, atingând o singură dată un singur pahar. Ceea ce e foarte greu, nu? Promit să ne ofere mai târziu chiar ei soluţia. Acum cei doi mănâncă. Kati vrea să ştie dacă se poate mânca stând în cap şi stă în cap. Mănâncă ce-i dă Thomas. Şi bea (cu paiul). Cum se face că mâncarea şi băutura urcă, împotriva gravitaţiei, şi ajung cu bine în stomac? Se prezintă imediat schema şi explicaţiile. Din nou în tren. („Expresul exploratorilor“) Afară fulgeră nonstop. Un copac lovit. De unde vin fulgerele? Cum se produc? De ce e atât de frumoasă realitatea fulgerată? Urmează explicaţii. Din nou „expresul“. Da, putem zbura, cu mijloace proprii, dar sunt necesare şi unele iluzii Publicitate optice... Pinguinii sunt păsări, nu peşti. Se prezintă „trucurile“ pinguinilor ca să poată zbura prin apă. În final, li se spune colaboratorilor în frac „Danke schön“ şi mulţimea de bipezi cu burţi albe pleacă dând aprobator din