In ultimii ani, pietele financiare si-au indreptat atentia doar catre anumite tari: Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania si Italia. Insa inima proiectului european, de care depinde soarta zonei euro, este reprezentata de relatia dintre alte doua tari: Franta si Germania.
Unii analisti sustin argumentul efectului de domino, prin care problemele de la periferia zonei euro va avea un efect negativ asupra celor mai mari economii din uniune. Franta, dupa o bula a pietei imobiliare si bursiere, este vulnerabila in fata aceleasi combinatii de probleme bancare si de finante publice.
Poate mai mult decat niciodata, viata economica este clar influentata de cea politica si invers.
Actualul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, transmite, in discursurile sale electorale, mesajul ca, doar alegandu-l pe el, tara va pastra o moneda puternica. Alegerea contracandidatului sau, socialistul Francois Hollande, ar conduce la o prabusire a monedei, lucru ce ar aduce criza din Grecia, Spania sau Italia in Franta.
De altfel, campania electorala din Franta a readus la suprafata o veche tema in politica franceza. Politicienii de stanga se vad victime ale conspiratiilor financiare. Cel mai recent episod care demonstreaza acest lucru, comenteaza analistii de la Project Syndicate, a avut loc dupa victoria lui Fracois Mitterrand, in 1981.
Ca presedinte, in urmatorii doi ani a condus in adevarat experiment in economia socialista, nationalizand bancile, majorand salariile, lucru ce a dus la dreprecierea francului. De asemenea, guvernul a fost fortat sa impuna un control asupra asupra capitalului, inclusiv restrictii privind cat puteau cheltui francezii in afara tarii, ca turisti.
Dupa doi ani, ministrul de Finante de atunci, Jacques Delors, a reusit sa faca o intoarcere completa de strategie si a readus puterea francului. @N_P
