- cîteva note răzleţe pe marginea Festivalului "Shakespeare" de la Craiova -
Festivalul „Shakespeare“, aflat la cea de-a VIII-a sa ediţie craioveană, s-a deschis în splendoare cu un spectacol berlinez de Bob Wilson după Sonetele lui Shakespeare, pentru care nici un superlativ nu e de prisos. Wilson era de astă dată pentru a doua oară în cetatea banilor, după o scurtă, dar definitorie conferinţă-spectacol, ţinută acum doi ani, care deschisese curiozitatea şi dorinţa de a merge mai departe. Berliner Ensemble şi maestrul american sînt greu şi mai ales scump de urnit, dar truda şi speranţa neobositului Emil Boroghină, directorul Festivalului, Cavaler întru Shakespeare pentru eternitate, au reuşit să ne convingă că toate sacrificiile au meritat osteneala. Wilson a debutat în Europa în 1971, tot la un festival, la cel de la Nancy, cu Privirea surdului, un spectacol de o frumuseţe glacială şi incandescentă, unde ochiul auzea şi urechea vedea, pentru a parafraza un celebru titlu al lui Paul Claudel. De altfel, glasul unui alt mare scriitor francez, Louis Aragon, salutase acest spectacol halucinant de imagini, unde gestul se năştea din tăcere şi emoţia din culoare în mişcare: „Nu am văzut niciodată o asemenea frumuseţe“. Marile capitale europene au fost apoi gazdele spectacolelor sale Einstein on the Beach, CIVIL warS, în colaborare cu Philip Glass, Orlando după Virginia Wolf, cu Isabelle Huppert, scurtcircuitînd genurile, de la opera barocă – vezi Flautul fermecat de Mozart – la Time Rocker, cu muzică de Lou Reed, artist plastic şi artist vizual în acelaşi timp. „Marca“ Wilson, superbă şi inaccesibilă, risca însă să se închidă într-un balet de forme perfecte, cînd un mariaj artistic fericit avu loc: întîlnirea cu un teatru european aflat şi el la capătul unei formule pe cale de a deveni „icoană“ – Berliner Ensemble şi tehnicile sale brechtiene.
De la r
