La ceas de cumpănă, toţi cei care au un ţel comun, se fac fraţi de cruce. Îşi fac juraminte care se vor a fi eterne şi trag la „căruţă” în mod egal, până se ating scopurile propuse. Victoraş şi Crin au procedat simplu, ca în curtea grădiniţei. S-au întâlnit, având fiecare câte o jucărie în mână şi au hotărât amândoi să le arunce şi să caute o jucărie nouă, mult mai mare şi mai atractivă. Acum, când se pare că au găsit-o, nu mai ştiu cum să o împartă. Trag de ea la stânga şi la dreapta, chiar dacă există riscul de a se rupe.

În mod evident poziţia lui Victor Ponta, care se pare că şi-a văzut sacii în căruţă, îi conferă atuuri decisive pentru conturarea vieţii politice şi economice viitoare. Premierul desemnat ştie acest lucru şi mizează pe faptul că va avea cel mai greu cuvânt de spus, atât în alcătuirea Guvernului cât şi în decizile guvernamentale care vor fi luate în continuare. Care în mod obligatoriu vor trebui să facă diferenţa între politicile falimentare ale fostului guvern şi cele care se vor benefice ale viitorului Executiv. Păstrarea în guvern a doi foşti miniştri este doar începutul unor disensiuni care vor apărea în continuare între cei doi copreşedinţi. În curând gâlceava se va isca de la deciziile economice, care trebuie să aibă drept rezultat schimbarea în bine a vieţii cetăţenilor. De vină nu sunt numai cele două doctrine diferite ale celor două partide, cât mai ales anumite expectanţe neonorate din partea electoratului şi a viitoarei clientele politice. Nici nu s-a văzut încă prim-ministru cu acte în regulă şi în comportamentul lui Victor Ponta se constată o inconsecvenţă dubioasă.

Înlaturarea lui Traian Băsescu nu mai reprezintă obiectivul suprem al luptei politice. Dimpotrivă, a apărut posibilitatea certă a colaborării instituţionale cu actualul Preşedinte, care nu mai reprezintă inamicul public principal şi care ar avea disponibilita