Se poate, oare, reforma un sistem – cum este cel de sănătate românesc – fără să îl cunoaştem, să îl putem defini sau compara?… Sănătatea publică modernă a stabilit un set complex de indicatori, prin care se poate caracteriza corect starea de sănătate a unei populaţii, dar şi aceştia trebuie monitorizaţi ciclic. De fapt, reforma sistemului de sănătate nu se poate face „din mers“, heirupist, sub vremelnice influenţe politice. Reforma sănătăţii ca un proces coerent, continuu şi proiectat de specialiştii în sănătate publică este propunerea dnei dr. Tar Gyöngyi.

În zilele noastre, când presa (chiar şi publicaţiile medicale) răsună de eşecul reformelor sistemului sanitar românesc şi se declară chiar colapsul întregului sistem, vorbindu-se de „punctul mort la care a ajuns sistemul“ din România, se justifică necesitatea ştiinţifică de a stabili exact diagnosticul, pentru a trata urgent şi profesionist „boala“ de sistem şi pentru a rezolva urgenţa vitală care permite „supravieţuirea organismului“. Orice medic interesat de problemele sistemului cu care duce o luptă personală de zi cu zi simte obligaţia să contribuie la stabilirea diagnosticului şi, dacă îi stă în putinţă, să dea o mână de ajutor în munca de echipă ce ar putea salva „pacientul“. Cu greu găsim publicaţie de specialitate, conferinţă, seminar, congres, forum sau orice altă manifestare ştiinţifică cu tematică medicală care să reziste acestei provocări, voinţei colective de a discuta subiectul. Pericolul constă în inflaţia acestei dezbateri, fie ea organizată de actualii decidenţi sau impulsionată de interese comerciale pentru turismul „ştiinţific“, ceea ce poate uşor genera superficialitate, dezinteres şi plictiseală înainte de-a găsi şi aplica soluţiile salvatoare. Poate ar fi chiar benefică eliberarea dezbaterii din sfera publică ştiinţifico-fantastică şi ar fi utilă o abordare mai profesionist