- Istoric - nr. 83 / 2 Mai, 2012 Un istoric – care a vizitat recent Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ca si Sarmizegetusa Regia – constata, cu regret: "Imperiul Roman cu ale sale fastuoase deschideri a apus pentru totdeauna. Ruinele de la Ulpia Traiana ar vorbi despre ce a fost, daca ar avea gura… Daca ar fi puse in valoare. Dar nu sunt…” Si nu doar ca nu sunt "puse in valoare”. Dar, prin zona, nu sunt, constata un trecator, nici pensiuni, nici hoteluri, nici macar brosuri din care sa reiasa istoria fabuloasa a locului, intrebandu-se: "Nu inteleg de ce nu ne respectam noi, romanii, urmasi ai romanilor, trecutul”? Dar cu referire la vestigiile trecutului, dar si ale bogatiilor naturale – cu care Romania a fost inzestrata din plin – ne vine in minte o remarca recenta a ministrului Mediului din Marea Britanie, Caroline Spelman, care spunea, citata de agentiile de presa, un mare adevar: "Pana acum am luat ca pe un dat ceea ce ne ofera natura, fara a intelege ca serviciile pe care aceasta ni le face au un pret si ca, daca o distrugem, asta ne va costa foarte mult.” Drept pentru care, Marea Britanie a si intocmit un studiu, in care autorii se intreaba: "Oare care este pretul unui lac? Dar al unei paduri? Ei, dar al unei privelisti cu un spatiu verde?”. Sigur, autorii "acestei evaluari a ecosistemului national britanic” au pornit de la constatarea ca pana acum ceea ce conta era valoarea de piata a bunurilor – de exemplul a lemnului (si in cazul nostru, al romanilor, valoarea comorilor dacice si romane!) – si ca protectia mediului era luata in calcul doar prin prisma costurilor, ceea ce a avut drept consecinta degradarea resurselor. Or, apropo de acest studiu – dar si alte tari au facut asemenea analize – o intrebare: Cati "bogata si” (milionari de carton) ai Romaniei de azi s-au pricopsit, in ultimii 22 de ani, pe seama taierii, fara mila, a padurilor, prin construirea, pe sp