La mijlocul secolului al XIX-lea, cărturarii vremurilor se preocupă de locul şi rolul femeii într-o societate ce se vrea modernă. Or, societatea tradiţională, cu rolurile ei foarte stricte, dovedise că frica şi autoritatea constituiseră caracteristicile dominante în raporturile dintre bărbaţi şi femei, raporturi sfîrşite nu întotdeauna foarte bine. A face curte unei femei nu este lucru tocmai uşor, mai ales că „starea“ rămîne un lucru esenţial. Tînără sau văduvă, măritată sau divorţată, femeia trebuie „abordată“ cu multă, multă grijă, pentru a nu produce efecte „colaterale“. Costache Negruzzi, în revista sa, Septămîna. Foaie Sătească (gazetă scrisă spre învăţătura ţăranilor), propune mai întîi de toate respectul: „Ascultă, frate sătene, ce-ţi mai spune învăţătorul şi despre cuvenitul respect către copile, către soţiile altora“. Violul şi agresiunea verbală sînt lucruri atît de cotidiene, că devin lucruri fireşti, acceptate şi integrate. Să le conteşti ar fi ceva nefiresc, să încerci să le previi explicîndu-i ţăranului despre delicateţea feminităţii ar fi ceva. Pe frumuseţea vorbelor mizează şi Negruzzi, străduindu-se să sensibilizeze natura masculină: „Nu-i nimic mai plăpînd şi mai delicat decît nevinovăţia fecioarelor.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriAşadar, tu fereşte-te de a glumi urît cu o fecioară, ca să nu-i întini curăţenia, sau să-i amărăşti inima. Fereşte-te nu cumva, vorbind cu dînsa în faţă sau vorbind către altul de dînsa, să o despreţuieşti, să o defaimi, căci prea lesne să rătăceşte o copilă“. O copilă, o fecioară trebuie curtată, nu oricum, nu de oricine, nu la voia întîmplării. „Dacă simţi că-ţi bate inima pentru o copilă şi nu e nădejde a te însoţi cu dînsa, nu-ţi descoperi dorul care te mistuie, ci ascunde-l cît se poate
