Iac-aşa se duce viaţa, din Gală în gală. Luni 23 aprilie, orele 21, cînd Ion Caramitru a dat intrarea în cea de-a 20-a sărbătoare anuală a UNITER, am rămas holbat cu ochii-n soarele ce-mi umbrea dulcea pasăre a tinereţii. Nu mai ştiu cum va fi fost în 1993 la Odeon, dar ştiu că: 1) nu am ratat decît o singură ediţie în două decenii, doar fiindcă nu eram în ţară, 2) pe atunci eram fanatizat de neuitata nebunie pe nume Richard III (Mihai Măniuţiu & Marcel Iureş), făceam pagini Richard Eyre în LA&I şi mă lăsam alintat de Corina Şuteu, energia nepereche care ne invita, pe Tania şi pe mine, alături de Sandu Dabija, la atelierele ECUMEst, să le povestim străinilor cum devine cu teatrul în dictatură. Estimp, am fost în juriul final din 1994, alături de Mihai Fotino, Victor Rebengiuc, Florica Ichim, Cristina Dumitrescu, Dumitru Solomon şi Irina Prodan, apoi în juriile concursului „Piesa anului“, 1997, 1998, 2000, 2009, unde aveam să-i descopăr pe Radu Macrinici, Petre Barbu, Saviana Stănescu, Olga Delia Mateescu, dar şi, ca dramaturgi, pe Ion Mircea şi Liviu Ioan Stoiciu, făcînd uitate tonele de maculatură dactilografiată (care mi-au mîncat multe nopţi) cu nefericite pastişe la Victor Eftimiu şi Valeriu Anania, la Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu, D. Solomon...
DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficChiar: umblu în sacul cu amintiri şi (lăsînd de-o parte atîtea secvenţe suculente, incredibile astăzi, cu Ion Bogdan Lefter, Marina Constantinescu, Victor Scoradeţ, Marian Popescu şi Nicolae Manolescu) dau de scena cu acel Mişu Fotino înduioşător de şocat de refuzul junilor actori, proaspăt angajaţi postrevoluţionar la Naţional, de a juca în weekend. Cîte zile oi trăi n-am să uit stupefacţia Bătrînului Meşter: „auzi, dragă, ce aberaţie! Ăştia cică sîmbăta, duminica şi lunea nu calcă
