Ponta l-a adus pe seful mafiei personale a lui Adrian Nastase acasa. De acum, trecerea Guvernului prin Parlament devine o formalitate. Doar uneperistii sunt oameni de cuvant – singurul lor interes e cel national, indiferent de cine il reprezinta. Si dracu de-ar fi – dupa cum minunat s-au lepadat – in situatia sa aiba nevoie de voturi pentru a conduce tara, si lui i l-ar da fara nicio remuscare. Daramite partenerilor intru ideologie.
De atata zoaie, nici macar nu te mai umple greata – iti cumperi popcorn si urmaresti filmul pe care l-ai mai vazut de zeci si zeci de ori. Totusi asta are ceva nou. Ce nu inteleg eu – desi ar putea fi doar lipsa mea – e urmatorul lucru: daca marii strategi tot isi motiveaza inghitirea rahatului ca fiind o necesitate de maxima importanta pentru implinirea scopului, care mai e scopul in sine pe care il urmareau de la inceput, din moment ce el suna identic aproape cu cel propovaduit pana acum de fosta putere? Ca tot ce am auzit din gura desemnatului Ponta nu a fost decat “prudenta, credibilitate, stabilitate, respectarea cetateanului si responsabilitate”.
Pai acelasi lucru il afirmau de dimineata pana seara si ceilalti. Cand a venit vorba despre reintregirea salariilor, Ponta a spus ca “exista premise”. Ok. Poezia asta a rulat in gura lui Boc din momentul in care Basescu le-a taiat. Inteleg si ca nu poti sa spui mare lucru pana cand nu esti investit, dar macar gasesti alte cuvinte sa-ti exprimi responsabilitatea. Mai onesta a fost doamna Mariana Campeanu – macar a spus ca sigur vor fi dati inapoi banii la oameni. Si la salarii, si la pensii. Fara termen, dar a spus limpede pentru tot omul ce si cum. Ponta ar putea sa invete de la ea sa vorbeasca corect si bine din punct de vedere politic. Altfel, iarasi, seamana prea mult cu MRU.
Si asa ajungem la singura diferenta de esenta si esentiala in acelasi timp dintre cele doua p
