Atunci când grecii conduşi de regele Pyrrhus îi învingeau pe romani la Heracleea şi apoi la Asculum, avansând în peninsulă, ei pierdeau, de fapt, orice şansă de a înlocui soldaţii pierduţi şi astfel îşi anulau şansele de a câştiga războiul.

Acum, Traian Băsescu, cel care nu cu mult timp în urmă afirma că Ponta nu va deveni prim-ministru în mandatul său, l-a desemnat pe acesta să formeze guvernul. O victorie venită pe neaşteptate, în urma unui val inopinat de defectări din tabăra PDL. Val care s-a iscat într-o manieră parcă prea unitară ca să fie pornit din cauze naturale, şi nu la comandă.

USL şi-a uitat revendicările de acum câteva luni (alegeri anticipate) şi a avansat propunerea pentru postul de premier, imediat transformată în nominalizare. Încă nu e clar cum se va forma o majoritate care să susţină guvernul pe care-l va propune USL. Susţinerea din partea minorităţilor naţionale e certă, ca şi cea a UNPR (încă nu e clar ce a cerut în schimb). Ponta a uitat noianul de invective împotriva partidului transfugilor şi şi-a amintit că Oprea i-a fost coleg. Dar, chiar cu această susţinere, majoritatea nu e clară.

De fapt, aceasta va fi principala problemă a noului guvern, dacă va obţine învestitura - o majoritate extrem de fragilă şi, mai ales, fluidă într-un Parlament unde preşedinţii Camerelor reprezintă Opoziţia. Viitorul prim-ministru nu are nici o garanţie că, atunci când va încerca să promoveze o lege importantă, o parte din cei care au făcut posibil succesul moţiunii de cenzură (sau alţii, din aceeaşi tagmă) nu vor face pasul înapoi, lăsându-l în ofsaid în faţa unui preşedinte nu tocmai prieten.

În perioada imediat următoare, Guvernul are de rezolvat, împreună cu noua majoritate, câteva probleme la fel de grele ca teorema lui Fermat. Mai întâi, vor trebui restituite contribuţiile reţinute ilegal pensionarilor, cee