- Istoric - nr. 83 / 2 Mai, 2012 Erou la 8 ani! - Chiar ati ajuns si la general? - Era obligatoriu... Dupa ce a stat de vorba cu mine, l-a chemat la ordin pe comandantul Regimentului, si i-a spus chiar pe un ton care mi s-a parut autoritar: "Teodorescule, de azi inainte te ocupi tu personal de acest copil...” Aflase despre "aventura” mea, dar si despre informatiile si documentele pe care le-am adus de-acolo. - Cand a fost reocupat Cornestiul de catre Armata Romana? - Imediat ce m-am intors eu de-acolo. Generalul si-a stabilit resedinta la notarul din sat, Ioia. A fost primul om pe care l-a intrebat generalul despre autorii crimelor, despre care se stia ca au fost localnicii: "Domnule notar, dumneata trebuie sa stii cine au fost astia!”... I-a raspuns ca presupune cine i-a ucis, dar ca n-are dovezi. "Nu pot fi altii decat cei care au afirmat public, cu sete criminala, ca pana nu vor bea sange de roman, nu vor avea liniste!...” La care, revoltat, generalul i-a spus ca ar putea sa-i adune pe toti si-n zece minute sa-i execute. Dar refuza s-o faca, dandu-i pe mana Tribunalului Militar. Apoi, au pregatit mormintele si i-au inmormantat crestineste pe ostasii romani. In cartea sa "Podul de sange” (de Gh. I. Bodea, Editura Carpatica, 1996), scria: "(...) Confirmand cruda realitate, la 12 septembrie 1944, comandantul Corpului Motomecanizat raporta Armatei a IV-a Romane, ca «au fost gasite in satul Cornesti, dupa eliberarea acestuia de trupele motomecanizate, 30 de cadavre de militari romani, fosti prizonieri la unguri, ucisi prin lovituri de cutit, cu urechile si nasurile taiate si ochii scosi». Referitor la acelasi lucru, generalul Botea, aflat la 12 septembrie 1944 la Cornesti, in fruntea Regimentului 34 Infanterie, relateaza: «Langa biserica fusesera spanzurati cativa ostasi romani cazuti prizonieri si preotul satului. In centrul localitatii, in apropierea unei prava