Tratamentul chirurgical şi cel endovascular sunt alternative ale revascularizării stenozelor carotidiene, în funcţie de diverse variabile. În practica generală, după opinia numeroaselor centre, aceste tratamente nu se exclud, ci se completează. O discuţie amplă, pe baza dovezilor furnizate de studiile publicate recent, este realizată de dl acad. Constantin Popa, în cadrul rubricii Creierul vascular.
Managementul stenozelor carotidiene se bazează pe studiile publicate în anii ’90 ai secolului trecut, care au demonstrat beneficiul revascularizării chirurgicale în raport cu tratamentul medical pentru a preveni accidentul vascular cerebral (AVC) (1–3). Indicaţia de revascularizare chirurgicală este clară pentru stenozele simptomatice superioare sau egale cu 70% şi se discută fiecare caz pentru stenozele asimptomatice superioare sau egale cu 60% şi pentru stenozele simptomatice între 50 şi 69%. Tratamentul endovascular, care s-a evidenţiat în anii ’90 a propus o nouă alternativă terapeutică. Evaluarea abordării endovasculare realizată în anii 2000 a generat numeroase dezbateri, care au confirmat locul chirurgiei. Totuşi, anii din urmă au răsturnat dominaţia sa până la delimitare, separare.
Indicaţii de revascularizare
Indicaţiile de revascularizare sunt stabilite, în principal, pe două criterii: gradul stenozei şi caracterul simptomatic sau asimptomatic al acestora. Riscul anual de infarct cerebral legat de stenoză este de peste 10% în caz de stenoză simptomatică şi de aproximativ 2% în caz de stenoză asimptomatică. Revascularizarea chirurgicală trebuie să fie realizată de un chirurg experimentat, căci beneficiul a fost demonstrat pentru o morbi-mortalitate operatorie sub 6% pentru stenozele simptomatice şi sub 3% pentru stenozele asimptomatice (3).
Stenozele carotidiene simptomatice
Stenozele sunt considerate sim
