Daca scriitorul de astazi vrea sa aiba succes, trebuie sa se inroleze voluntar la moara entertainment-ului, sa scuipe impotriva vintului, ca sa caste gura "canalia de uliti", vorba lui Eminescu, la el. Ca astfel literatura ajunge la nivelul Vacantei Mari, nu conteaza. Fac parte din cea mai mica minoritate din Romania, mai mica decit a transsexualilor, a tiganilor laieti sau a putoristilor de pe Centura. Ma refer la minoritatea scriitorilor. Poate ca mai mica este doar minoritatea hunilor de la noi, fiindca un cetatean de la Tirgu Mures s-a declarat la recensamint „hun" si, in consecinta, are nevoie de scoala in limba materna, reprezentant in Parlament, publicatii in limba huna, drepturi cetatenesti hune dupa codul manierelor elegante al lui Attila, tablite in limba huna (sau huneasca?) etc Scriitorii romani nu sint huni, ca sa ceara asemenea drepturi pentru minoritari. Nu-s nici macar „ca niste huni", cum sint cei din versurile quasipopulare: „Avem ministri foarte buni/Ne jupoaie ca si huni(i)". Scriitorul roman nu jupoaie, nu despoaie (doar despuiaza), nu fura, nu sparleste, nu impileaza (dar foloseste, ca orice bun roman, „pila"), nu jefuieste, fiindca nici nu are ce (dar daca ar avea?). Afirm acestea, gindindu-ma la mine si la cei citiva scriitori pe care ii cunosc, dar, sa ne intelegem, eu nu fac parte din Sistem. Sint doar membru al U.S. la recomandarea unui poet, care, pesemne, voia sa-i ramin dator si sa-l votez la nu stiu ce comitete si comitii literare. Dar sa nu fiu rau..., poate nu e asa. Insa atit, nu am de gind sa ma confesez, caci azi cel care se marturiseste, mai ales in mass-media, se expune si devine vulnerabil. De aceea evit confesiunile. In orice caz, vreme de multi ani, simpla recomandare a unui scriitor-membru, incropita pe masa la berarie, il facea pe scriitorul-nemembru - MEMBRU! Astfel ca acum s-a ajuns ca U.S. sa nu mai fie minoritate, sa dep