O vizită la Biblioteca ASTRA din Sibiu îi prilejuieşte dlui conf. dr. Vitalie Teodoru o evocare a bogatei istorii a acestui renumit aşezământ de cultură.

Întotdeauna păşesc cu sfială pe treptele şi culoarele Bibliotecii ASTRA din Sibiu spre luminoasa sală de lectură de la etaj. Tăcerea, ca în sanctuar… Parfumul de carte veche, îmbătător pentru un bibliofil… De data aceasta, în vitrine stau umăr la umăr numeroase publicaţii apărute în perioada interbelică, în România, în limba esperanto, pe care părintele ei, medicul varşovian Lejzer Ludwik Zamenhof şi, peste un secol, Umberto Eco, o doreau ca „limba de înfrăţire a popoarelor“. Păcat că, în ţara noastră, în ultimele decenii, nu s-au depus eforturi pentru răspândirea acestei limbi internaţionale, simplă gramatical şi uşor de învăţat, ca în alte ţări chiar vecine, de pildă Bulgaria. Data trecută când am vizitat biblioteca, în aceleaşi vitrine erau expuse cărţi interzise sub regimul trecut (semnate de Gheorghe Brătianu, Aron Cotruş, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Ion Petrovici, Vladimir Streinu ş.a.). „Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român“ (ASTRA), constituită în anul 1861, a jucat un rol istoric în cristalizarea unei puternice opinii româneşti în Transilvania, în modelarea gustului artistic al românilor ardeleni. Caracterul complex al „Asociaţiunii“ impunea crearea unei biblioteci corespunzătoare scopurilor sale „de a servi înaintarea culturii şi literaturii în sânul poporului“. Alături de şcoală, biblioteca era considerată principalul mijloc de realizare a programului. Primul „bibliotecar arhivar“, cu obligaţia „de a înregistra documente şi obiecte ştiinţifice“ a fost ales Visarion Roman. După înfiinţarea bibliotecii, încep să fie primite donaţii de sute de cărţi de la toate păturile sociale ale populaţiei române. Printre primii donatori îi găsim pe cărturari