În mai 2006, se arată pe siteul codulzambaccian.ro, "în timp ce era în toi "Scandalului matusa Tamara" - de acuzatiile caruia Adrian Nastase avea sa fie achitat cinci ani mai târziu, de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie", un cotidian central publica un articol care avea să fie primul dintr-o serie lungă, denumită generic "Trofeul calităţii". Practic, "având un titlu senzationalist, articolul citeaza "surse judiciare" care ar fi afirmat ca "Proiectul Trofeul calitatii în constructii", promovat de catre Inspectia de Stat în Constructii, din aprilie-mai 2004, ar fi fost folosit ca"metoda de colectat spaga pentru ridicarea casei lui Nastase", din Strada Zambaccian, Bucuresti", se mai arată pe site.
"În iunie 2008, abia dupa ce a hranit sistematic presa cu o campanie de denigrare publica a lui Nastase, DNA a realizat ca acuzatiile pe care le inventase nu puteau fi sustinute în realitate, deoarece casa lui Nastase, din Strada Zambaccian, exista deja în 2004, atunci când se desfasura proiectul pentru Trofeul calitatii în constructii", mentionează autorii.
Acuzarea a folosit nu mai puţin de 970 de martori, faţă de cinci ai apărării lui Năstase. Potrivit aceleaşi surse, "numărul de martori ai acuzării, a căror audiere a fost permisă de instanţă, este fără precedent în lumea liberă, şi e de trei ori mai mare decât numărul de martori ai acuzării audiaţi în Procesul de la Nuremberg, îndreptat împotriva conducătorilor nazişti, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În pofida acestui fapt, nici unul dintre cei 970 de martori ai acuzării nu a depus mărturie împotriva lui Năstase, în sensul că nici unul nu a afirmat că ar fi existat vreo legătură între Năstase şi Proiectul Trofeul calităţii, şi nici nu l-a implicat în vreo altă activitate infracţională".
Un nume de pe lista martorilor acuzării a ieşit imediat în evidenţă. Este vorba despre Nicol
