Încheierea mandatului lui Jeffrey Franks a produs un val de bucurie prin media românească. Jivina mormonă care ne-a supt sîngele poporului se cară. Ura! Să sperăm că acela de vine în locul lui va fi un om mai cu Dumnezeu, mai bun cu amărîtul de popor român care e supt vremi. Şi oricum ar fi înlocuitorul, e cazul să scăpăm urgent de sub jugul FMI, să fim şi noi stăpîni la noi acasă. Aici stînga şi dreapta naţionalistă se pupă galeş pe idei.
Ei, în acest dans tribal în jurul vetrei naţionale, supun atenţiei dvs. două studii de caz. Aşa cum le-am înţeles vorbind cu nişte oameni conectaţi la discuţii.
Studiu de caz 1: medicamentele.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?După cum probabil veţi fi aflat, avem o mare gaură la bugetul sănătăţii. În acelaşi timp subvenţionăm medicamente. Foarte bine, o politică normală. Cred că mai putem cădea de acord totuşi că e la fel de normal să ştii clar cît subvenţionezi medicamentele, care medicamente, de ce e fiecare dintre ele subvenţionat. Corect? Bon. Cum face ministerul listele de medicamente? Are nişte specialişti. Medici. Mari profesori universitari, cei mai cei din fiecare ramură a medicinei. Aceşti guru aprobă listele de medicamente care trebuie subvenţionate. Cînd rămîne fără bani (şi rămîne în fiecare an), Casa de Asigurări zbiară la guvern. Uneori, presa zbiară şi ea la guvernul criminal care îi lasă pe bolnavi fără medicamente. Aţi înţeles ideea şi sistemul.
Acum intră în scenă neocolonialiştii de la FMI. Domnilor români, e deficit mare la Sănătate, nu puteţi încasa puţin şi cheltui mult. Ce să facă, onor guvernul? De fapt, aici e o chestie de proprietate. Banii sînt la Casa de Asigurări, dar decizia la Mini
