După doi ani în care s-au acuzat reciproc de trădare, Victor Ponta şi Gabriel Oprea au semnat ieri un protocol pentru susţinerea guvernului USL şi „de colaborare între grupurile parlamentare ale PSD şi UNPR", consfiinţind revenirea traseiştilor de la UNPR în curtea partidului din care au plecat în 2009.
Ponta şi-a motivat decizia prin necesitatea de a forma „o majoritate confortabilă" pentru guvernul pe care îl conduce, iar Oprea a vorbit, aşa cum a făcut-o încă de vinerea trecută, despre nevoia de „a asigura stabilitatea guvernamentală", un imperativ care pare mai presus de loialităţile politice.
În schimbul susţinerii lui Ponta, UNPR nu primeşte, cel puţin pentru moment, funcţii în Executiv, dar protocolul prevede „instituirea taxei de solidaritate pe averile foarte mari în actuala sesiune legislativă, adoptarea Legii electorale cu vot uninominal pur şi asigurarea unei majorităţi confortabile la măsurile Guvernului Ponta privind creşterea salariilor, a pensiilor şi ridicarea nivelului de trai", puncte care reflectă compatibilitatea doctrinară dintre cele două formaţiuni de stânga. UNPR se leapădă în acest fel de alianţa cu PDL „ca de Satana" - după cum a declarat Neculai Onţanu - şi se întoarce astfel la sânul partidului-mamă de unde a fost smuls de Traian Băsescu după alegerile prezidenţiale din 2009.
Această regăsire nu pare să se împiedice de cuvintele grele şi acuzaţiile pe care şi le-au aruncat timp de doi ani liderii celor două grupări socialiste. Încă de la dezertarea din PSD, Ponta şi Antonescu au contestat legitimitatea Guvernului Boc, care se baza pe sprijinul politic al unor traseişti adunaţi în „grupul independenţilor". După formarea UNPR în aprilie 2010, PSD şi PNL au contestat calitatea de partid parlamentar a acestei formaţiuni şi constituirea grupului parlamentar, cu toate că acest lucru a fost admis de Curtea Constituţional
