"Ştiţi, noi suntem de la Spiru…", se scuză una dintre domnişoare. Nu am prejudecăţi, poate să-şi treacă în CV şi Universitatea Stanford, important e să scrie corect româneşte. Din păcate, nu ştie. Îi semnalez o greşeală de ortografie pe foaia A4 pe care mi-o întinde. Candidata o recunoaşte, dar nu înţelege de ce suntem atât de rigizi: "Asta e din grabă".

Sute de candidaţi, de la stat sau de la privat, bat an de an la porţile unei meserii care lucrează cu cuvinte. Considerate prima probă la un test de angajare, 90 la sută dintre CV-uri ajung la gunoi pentru că sunt scrise prost. În ultimul timp, CV-urile au devenit tot mai lungi. Dar, cu cât creşte pomelnicul şcolilor absolvite, al abilităţilor şi competenţelor dobândite, al limbilor vorbite fluent, cu atât scade grija pentru cuvântul scris. O scrisoare de intenţie redactată corect gramatical, cu toate semnele de punctuaţie bine puse, cu diacritice şi cu formulele specifice de adresare a devenit o raritate chiar şi printre studenţii de la Litere.

Nu mă miră, de aceea, CV-ul neglijent - ca să folosesc un eufemism - al noului ministru al Educaţiei, doamna Corina Dumitrescu. Domnia sa "înnoată" în alte cercuri decât cele care ne-am fi aşteptat s-o recomande pentru această funcţie. Când îi ai la dispoziţie pe Ecaterina Andronescu (în PSD) şi pe Andrei Marga (în PNL) şi faci această nominalizare halucinantă la Ministerul Educaţiei, este evident că nu CV-ul doamnei respective a contat când s-a făcut numirea. Citiţi materialul acesta şi-o să înţelegeţi încrengătura infernală de interese care explică în mare parte această avansare.

CV-ul doamnei ministru este oglinda perfectă pentru ţara doctorilor analfabeţi şi a profilor univi făcuţi pe bandă. Fabrici de diplome au înflorit în aceşti 20 de ani pe tot cuprinsul ţării iar numirea rectorului de la o universitate "creştină" în funcţia de şef al Educaţiei nu