Mihai Razvan Ungureanu si-a spus ultimul, dar cu adevarat ultimul cuvant in politica, odata cu discursul infernal de plictisitor, ipocrit, balbait, nesigur si, din nou, arogant rostit la plecarea de la Palatul Victoria.

Cine a avut nervii sa reziste si timpul sa asculte pana la final alocutiunea lui MRU, care a durat mai bine de 45 de minute lungi si interminabile, a putut avea o mostra perfecta a darilor de seama de pe vremea comunismului.

De fapt, discursul lui MRU de la plecarea din Palatul Victoria a semanat si mai bine cu prelegerile lemnoase pe care le tinea probabil in calitate de sef utecist inainte de '89. Testamentul pe care l-a lasat romanilor MRU la sfarsitul celor 77 de zile petrecute in functia de prim - ministru al Guvernului Romaniei este grandios. Nu in realitate, nu avem cum sa stim asta, cu atat mai mult cu cat ne aducem aminte de toate soparlele prezentate de premier in scurta sa vizita la Guvern.

Testamentul lui MRU a fost grandios in prezentarea pe care a facut-o istoricul, fost sef al SIE, fost premier. Atat de maginific si-a prezentat cele doua luni si ceva de guvernare incat a ajuns sa sustina cu subiect si predicat ca pur si simplu nu are rival in istorie. In istoria pe care el o predat-o, desigur, celor dispusi inca sa il mai asculte.

Ce a fost halucinant in mesajul lui MRU de la plecarea din Palatul Victoria a fost tupeul si aroganta cu care si-a arogat merite record, unice in ultimii 22 de ani. Iar momentul in care a spus ca el a produs miliarde pentru romani a depasit nu doar bunul simt elementar si logica de scoala primara, dar a sfidat pe fiecare roman care trudeste onest zi de zi si isi plateste luna de luna impozitele si taxele catre stat. Asa s-au facut banii la Guvern, daca o exista vreun leu adunat, nu i-a produs fundul lui MRU stand pe scaun si vorbind la telefon cu presedintele tar