Claudiu Tusac este un om bogat. Are terenuri, clădiri şi maşini.
Are firme în ţară şi în străinătate, pe numele lui sau al altora. Are un titlu executiv, de primar de municipiu. Într-un cuvânt, este un om realizat. Actualul climat de criză economică nu-l tulbură câtuşi de puţin: el nu trăieşte din salariul, redus sau nu, de bugetar, ci din câteva milioane de euro, adunate de-a lungul timpului, în bună parte de la stat. Potrivit atacdeconstanta.ro, unul dintre secretele acestei bunăstări personale este, aşa cum vom demonstra cu documente în cele ce urmează, abilitatea deprinsă de Claudiu Tusac de a lucra într-un sistem economic global, bazat pe transferuri de bani şi proprietăţi către firme off-shore. A început ca Golan în anturajul lui Ion Raţiu. atacdeconstanta.ro mai spune că în primele luni ale anului 1990 Tusac a devenit un membru activ al tineretului revoluţionar şi a participat la mişcările de protest din Bucureşti, prin care a ajuns în anturajul lui Ion Raţiu, unul din cei trei candidaţi la primele alegeri democratice pentru preşedinţia României. După golaniada din 13-15 iunie 1990, a părăsit ţara, stabilindu-se pe rând în Germania şi Belgia, unde a prestat activităţi de consultanţă pentru alţi imigranţi români, iar mai apoi a funcţionat la un service auto, ca inginer mecanic. În ianuarie 1997 revine în ţară, pentru a fonda societatea Transbitum SA, alături de Vasile Paraschiv şi Marc Gunsbourg - ambii cetăţeni belgieni, de Formindus SA - societate belgiană şi Omniasig SA - societatea română cu capital japonez. Se pare că Tusac reuşise să pună mâna pe proiectul unui terminal de bitum ce urma să fie construit la Eritreea, dintr-o simplă eroare sau dintr-o muncă de atentă observaţie. Pasul următor a fost acela de a găsi nişte asociaţi cu bani, pentru a construi terminalul de bitum în România.
Construcţia terminalului, finanţată de societăţi ano
