Orasenii nici nu stiu ce-i loveste. Aparent, e doar o alta interventie scapata de sub control. Citiva "Dorei" misuna bezmetici, ca niste muste fara cap, masinariile clampanesc zgomotos a paguba, iar o lehamite crincena domina acest tablou impresionist al facerii in dorul lelii. In orasele Europei in care civilizatia e mai mult decit o vorba goala, sanatatea, siguranta si linistea locuitorilor sint intretinute prin tehnici eficiente de mascare a lucrarilor edilitare. Privirea, cel mai important simt al unui om normal, nu este mutilata. Ochiul nu se ciocneste violent cu utilajele industriale, retina nu se scurge prin santuri, nici nu se prabuseste printre carcase metalice, iar celulele fotosensibile nu dau bir cu fugitii la contactul cu lucratorii care robotesc sa-si incheie munca la vreme. Lectia pe care o invata muncitorul este ca in spatiul public - inteles ca spatiu al tuturor, nu ca tarim al nimanui - orice neajuns creat celorlalti se rasfringe asupra propriei stari de bine. Pina si meseriasul cel mai marunt intuieste, probabil, ca disconfortul poate crea nemultumire, nemultumirea poate genera indignare, iar din indignare rodeste cea mai buna saminta de scandal. In lumea civilizata, implicarea unei companii de lucrari edilitare intr-un scandal declanseaza un sir de evenimente care mai de care mai neplacute, de la controale provocate de tot soiul de plingeri civile la sanctiuni care pot culmina cu retragerea dreptului de a efectua lucrarile. E, deci, in interesul companiei sa creeze cit mai putine neplaceri membrilor unei comunitati. In definitiv, rostul unei lucrari edilitare este de a realiza ceva folositor, nu de a paraliza sau de a distruge functionarea cotidiana a unei localitati. In orasele Romaniei, in care civilizatia valoreaza chiar mai putin decit o biata vorba goala, s-a brevetat cu spor si cu succes un nou tip de gherila: terorismul edilitar. In transee