Cu o lună înainte de Euro, englezii au reuşit, în sfîrşit, să pună selecţioner. Unul de la care puţini se aşteaptă să aducă rezultate.
Hai să încercăm un exerciţiu de imaginaţie! Să presupunem că România ar fi calificată la Euro 2012. Ştiu că deja sună a film SF, dar oricum, mi se pare mai bun decît comedia proastă pe care o trăim în Liga 1. Deci să presupunem că sîntem la Euro şi că, în dimineaţa zilei de 1 mai, echipa naţională nu are selecţioner. Cu alte cuvinte, cu o lună şi o săptămînă înaintea startului competiţiei.
Vă imaginaţi, da, situaţia? Vă imaginaţi, da, sutele de rînduri scrise pe această temă, miile de cuvinte rostite la talk-show-uri, zecile de minute petrecute de Gigi Becali la telefon, discutînd pe această temă cu toate televiziunile, de la cele de ştiri la cele de desene animate, el însuşi fiind un demn personaj al acestui gen cinematografic. Am fi tras, probabil, o singură concluzie: clasicul “ca la noi la nimeni!”.
Filmul s-a terminat. Nu sîntem la Euro, aşa că am scăpat cu toţii de-o grijă. Există însă un loc unde realitatea bate filmul. Şi nu undeva prin Africa sau în mai ştiu eu ce colţ al Asiei, ci chiar în inima Europei civilizate. Paradoxal, în ţara care se laudă că a inventat fotbalul. Ei bine. în dimineaţa zilei de 1 mai, zi de falnică sărbătoare pretutindeni, Anglia nu avea încă selecţioner, officially speaking, pentru Euro. Era o simplă formalitate, de acord, dar ştiţi cum e, pînă nu se semnează, nimic nu e sigur. Mai ales că implicate în dezbatere au fost fost şi nişte neveste. Mai exact două, cea a lui Harry Redknapp şi cea a lui Roy Hodgson. Umblă vorba prin Londra că doamna Redknapp a fost cea care l-a convins pe distinsul ei soţ să nu accepte propunerea Federaţiei. Posibil. Mister Harry e cel care declara, acum cîteva luni, că domnia sa e uşor analfabet, habar n-are să umble cu un computer, nu ştie să scrie sms-
