Seducţia timpului a fascinat-o pe Margareta Pâslaru încă de la 24 de ani. "Obsesia mea a rodit o trilogie", mi-a mărturisit unica Margaretă-cântătoare. Despre ce trilogie să fie vorba?! În 1967, a compus (muzică şi text) "Ceasul vrăjitor", apoi "Timpul" ¬ în 1970, iar în 1980 a creat "Eu şi Timpul", pe versuri de Virgil Carianopol.
A sosit timpul ca Margareta Pâslaru să lanseze un minidocumentar al experienţelor trăite, pe care l-a înzestrat cu titlul: "Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune" (volum editat de Curtea Veche Publishing).
Timpul întâlnirii cu publicul va fi exact luni, 7 mai, la ceasurile optsprezece şi jumătate ale serii. Locul ursit lansării: Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu).
În "Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune", autoarea reuşeşte să suprindă cinematografic şi să redea cu sensibilitate momente reprezentative din viaţa şi cariera sa, împletite inseparabil prin intensitatea trăirilor, prin colegii deosebiţi, dar mai ales prin determinarea ce a caracterizat-o întotdeauna. Cititorii vor fi bucuroşi să descopere în cartea autobiografică 100 de ilustraţii din arhiva personală, multe dintre ele prezentate publicului în premieră.
Fotografia aleasă pentru a ilustra acest material, menit să anunţe apariţia volumului în cauză, a fost denumită de protagonistă foarte simplu: "Trei Margarete". Iată povestea celor două (busturi) Margarete, urmând ca pe cea de-a treia să o desluşiţi citind cartea biografică.
"Bunicul meu, sculptorul Ion Dimitriu Bârlad, a creat valoroase monumente vizibile în
ţară; la Bârlad o stradă îi poartă numele. Cum se obişnuia în cercurile artistice, bunicul invita - în atelierul în care am crescut - diferiţi colegi. În anii ’50 eram rugată să pozez pentru ei, fie «copil la plajă - nud» cu mingea sau cu lopăţica, fie cap de expresie. La sesiunile de lucru m-a remarcat sculptorul Corneliu Medr
