A apărut raportul libertăţii presei pe ultimul an, Freex, publicat de Agenţia de Monitorizare. Îl puteţi citi pe tot aici. Multe dintre chestiuni sînt ştiute, unele mai puţin. E de citit.
Pe lîngă cele ştiute am reţinut două două chestiuni. Primul şi cel mai important este un mecanism economic mai puţin cunoscut prin care banii care merg spre presă sînt foarte bine vămuiţi. Mărturia e dată sub protecţia anonimatului. Dar vă asigur că dată cu acurateţe:
„Marii publisheri, creatorii de conținut sunt defavorizați de starea de corupție din interiorul industriei de publicitate. Mă refer în primul rând la serviciile de marketing ale clienților. S-a ajuns, în România, ca aproape niciun pitch din 2011 să nu fie câștigat fără șpagă de la agenție către client. (…) Oamenii din companii iau șpagă când se atribuie bugetele, agenția plătește banii (către furnizori – n.red.) și trebuie să și-i scoată, se întoarce împotriva furnizorilor, pe care îi calcă pe gât să scoată prețuri cât mai mici posibile. [..] Toată lumea acceptă mecanismul”
O a doua veste, destul de exotică, arată un stil de business foarte bun promovat de BOR:
Ziarul Lumina e “în creștere de peste 20.000 de exemplare, apropiat de cel al Evenimentului Zilei53, al patrulea ziar „quality” din România la vânzări, după Adevărul, Jurnalul Național și România Liberă54.
Cine a zis că religia a fost instituţia care ştie cel mai bine lecţia neoliberală “de tranziţie” nu s-a înşelat prea mult.
Na-vă dereglementare
Din tot raportul pe mine mă obsedează o chestie care nu apare niciodată în nici o dare de seamă despre presa română. Mulţi vor sări să-i spună că e de natură ideologică. Unii chiar se plîngeau că presa e în halul în care e pentru că ar fi “de stînga”, o gogomănie, situaţia stînd exact invers. Nu avem nici o publicaţie mare asumat de stînga. Toate sînt de la centru pînă foarte la
