Momentele politice majore, cele care anunţă "schimbarea", aduc, întotdeauna şi peste tot în lume, o undă de speranţă. De normalitate. La noi, evenimentele importante în plan politic sunt asimilate căderii jugului. Alungării sărăciei. Bucuriei de a te vedea faţă-n faţă cu alte chipuri pe care flutură, vizibil, sentimentul profund al interesului faţă de cetăţeanul contribuabil la păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului ţării. E ştiut că, dintotdeauna, românii îşi trăiesc intens nu numai grijile personale, de obicei supradimensionate - nu de ei, ci de societate - şi provocările de absolut toate naturile care se tot rostogolesc în cascadă asupra vieţii lor. Iar ultimele decenii au săpat adânc în propriul spaţiu vital, şi aşa ameninţat să intre la apă, progresiv. Mai trist este că nu au fost şi nu sunt pregătiţi pentru multe din "întâmplările" sociale, economice, politice cu încărcătură excesiv negativă, toate consecinţă a dezordinii, instabilităţii, lipsei de disciplină, de interes şi de comportament politic civilizat din partea celor aleşi să pună la unison interesele generale ale oamenilor, şi nu pe ale lor. În concluzie, o mână de aleşi, din '90 încoace, au reuşit performanţa să cârmuiască neobosit mai mult propriile lor vieţi şi aranjamente decât destinul ţării. Nici vorbă să vegheze la bunul mers al lucrurilor pe care se angajaseră, pe hârtie, să le respecte; nici vorbă să fi fost atenţi la… paharul răbdării celor mulţi… Din aproape în aproape, guvernările consecutive au presărat minciuni şi dezinformări grosolane. Unde s-a ajuns, ştie tot românul. La ce să se mai aştepte, acum, în ceasul care promite o Românie normală?! Bineînţeles, ca de fiecare dată, la o viaţă care să le surâdă din pragul zorilor schimbării. Pe scurt, actualul Guvern este o promisiune întru normalitate. Întru reaşezarea lucrurilor în matca firescului; a bunului simţ. A plăcerii fiecăruia de