Legenda spune că pe 22 decembrie 1989, înainte de a urca în elicopterul fugii spre neant, Elena Ceauşescu i-ar fi spus generalului Victor Atanasie Stănculescu: „Victoraş, ai grijă de copii!"
În vocea ei trebuie să se fi resimţit atât autoritatea de mamă a naţiunii, cât şi emoţia de mamă a trei copii, paralizată de neaşteptatul fior al fricii. Generalul Stănculescu susţine şi azi, din Spitalul Penitenciarului Jilava, că Tovarăşa n-a rostit niciodată o asemenea frază. Cert este că el se bucura încă de afecţiunea specială a ilustrei analfabete de recunoaştere mondială. Şi avea să se mai bucure trei zile, până când a dezamăgit-o fatal, ducându-se la Târgovişte să-i zboare creierii.
Victoraş, ai grijă de copii! - iată parola care, făcând un spectaculos arc peste timp, deschide uşi şi forjează cariere în aceste frumoase zile de primăvară. Parola fericirii pentru spiriduşii clientelei de partid şi blestemul abătut asupra premierului Victor Ponta. Blestem, da, căci şi noul şef de guvern, ca şi predecesorii săi, este prizonierul infernalelor baronate politice - locale şi centrale. A spus că-şi va face singur guvernul, dar a trebuit să negocieze la sânge atât cu lorzii propriului partid, cât şi cu logofeţii de la PNL-PC. Sigur că politica înseamnă şi arta negocierii, dar la formarea guvernului aduce a talcioc.
Din ce negură a apărut, pe ultima sută de metri a împărţirii ministerelor, acest nefericit Victor Alistar? Ce forţe obscure i l-au băgat pe gât lui Victor Ponta, obligat să suplimenteze ad-hoc numărul portofoliilor ministeriale de la 20 la 21? Ce animal politic cu salivă toxică a încercat să-l compromită pe noul prim-ministru înainte chiar de instalarea la Palatul Victoria?
Aritmetica vorbeşte de la sine: Victor Ponta a impus, personal, cel mult patru-cinci miniştri, adică un sfert din guvernul său. Ceilalţi, până la completarea jumătăţii de
