In urma cu vreun an, existau voci autoritare de analisti si politicieni care profeteau ca PDL va reusi sa infranga la urne chiar si criza, iar opozitia nu are nicio sansa. Azi, PDL nu doar ca nu indreptateste optimismul respectiv, dar pare decis sa repete pas cu pas traseul PNTCD din 2000, care a dus partidul la lada de rebuturi a politicii.

O prima mare umilinta pentru PDL: partidul e primul de guvernamant care nu reuseste nici macar sa isi duca mandatul la capat si e inlocuit de opozitie cu sase luni inaintea alegerilor. Pe deasupra, e parasit zilnic de nume sonore mai rau decat vechile corabii de sobolani. Disolutia e cvasiextinsa, iar situatia disperata cere masuri rapide si ferme. In politica, niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce trebuie; chiar daca ajunge in opozitie, PDL poate si trebuie sa arate lumii ca a fost un partid autentic, nu o grupare de oportunisti. Scena politica are nevoie de democrat-liberali, natura are oroare de vid chiar si in acest domeniu.

Ce constatam, in locul luciditatii de care au nevoie acum portocaliii?

Un peisaj dezolant-caricatural. Udrea anunta un dor rapid al electoratului dupa fostii guvernanti, Macovei contabilizeaza din dulcele targ bruxellez incompatibilii guvernului Ponta, TRU s-a apucat iar de fotbal, ca politica i-a iesit pe nas, Lazaroiu nu se resemneaza cu titlul de cel mai penibil profet politic din istorie si tot incearca.... MRU se lauda ca a facut in 78 de zile ce nu au facut altii in doi ani. Desigur, ii vine greu sa observe ca la rostirea acestor vorbe apasate, membrii guvernului sau nici macar nu i-au fost alaturi in totalitate, necum sa fie de acord cu “performanta” lui.

Principala preocupare a pedelistilor e acum bestia de Dan Voiculescu si modul cum se pregateste sa siluiasca el Romania din toate pozitiile.

In fapt, marea problema a PDL e ca sta cocotat pe gard precum babele de