Dacă piaţa este obstrucţionată de reglementări, cum este cea a salariului minim, şomajul poate deveni forţat, întrucât un salariu decretat deasupra salariului pieţei, face ca toţi cei angajabili sub preţul din decretul statului, să “taie frunză la câini”, cum s-ar zice.

În ultimele zile, evenimentele politice românești au deturnat atenția de la orice alt subiect, național sau internațional. Spre exemplu, în timp ce în România se pregătesc legi de taxare a averilor, Bolivia urmează exemplul Argentinei și naționalizează cu forța o companie spaniolă de electricitate. Dovadă că socialismul nu este nicidecum o noțiune de domeniul trecutului, ci este cât se poate de actual.

Rămânând la “oile” noastre, adică la problemele interne, mă voi referi la una dintre propunerile noului guvern, în realitate la fel de vechi şi îmbâcsit în materie de gândire economică și obiceiuri, ca și cele ce l-au precedat până acum. Creșterea salariului minim pe economie. Propunerea bănuiesc că este elaborată de echipa de economiști consilieri ai partidelor Social Democrat și Liberal.

Nu are importanță în vreun fel cine sunt acești economiști, căci nu persoanele contează ci ideile lor. Teza privind efectele creșterii salariului minim este reluată constant în aproape orice guvernare, motiv pentru care aparent este greu să distingi între partide de stânga (teoretic, orientate către o creștere a cheltuielilor statului) și partide de dreapta (teoretic, orientate către diminuarea activităților statului și poverii sale).

Problema muncii și a prețului său

Munca este o marfă, ca orice alt bun. Acest lucru este real nu doar din perspectiva teoretică, dar și practic, se poate observa că antreprenorii licitează pentru ceea ce se numește muncă, așa cum o fac pentru orice alt bun necesar lor în stadiile de producție. Ca și în cazul bunurilor sau serviciilor, munca este