“Bine v-am găsit. Mă bucur să vă întâlnesc aici şi să vă spun că aveţi un sistem de învăţământ deosebit de bun. Dovada este că înţelegeţi ce vă zic. Dacă şcoala nu v-ar fi predat bine engleza, acum nu pricepeaţi nimic”. …aşa zicea ea, doamna socialistă nemţoaică, adresându-se celor vreo 3 – 4000 de norvegieni veniţi să petreacă 1 Mai in piaţă.
Ai dreptate. Cam prăpădit începutul ăsta de discurs… În Norvegia nu cred să existe mai mult de 10 persoane care să nu vorbească engleză cam ca la Oxford. E ca şi cum le-ai spune românilor că fac sarmale bune de multă vreme… altfel nu ar mânca atâtea de Crăciun
Însă recunosc că mi s-a părut al naibii de surprinzător să văd atâţia oameni adunaţi la Oslo de Ziua Muncii. …Poate pentru că Norvegia este astăzi ţara cu cel mai ridicat nivel de trai şi cu cele mai mari salarii din Europa. Sigur, este şi locul în care o pizza la o reţea nu tocmai fiţoasă de restaurante costă cam 30 de euro… dar asta nu-i împiedică pe clienţi să ocupe toate mesele.
Ce am văzut? Puhoi de oameni cu pancarte în braţe, ba încă şi mai multe pancarte pregătite pentru eventualii întârziaţi, vreo 10 fanfare (care până să ajungă în piaţă s-au răcorit îndelung pe niscaiva terase), pompieri cu maşini de epocă şi uniforme de paradă, o tribună înaltă pavoazată cu mult roşu şi amenajată cu un loc special pentru vorbitor, un vânzator de insigne, plus vreo două portrete ale lui Marx. Şi am mai văzut şi grupurile imigranţilor irakieni şi iranieni. Aparent se înţelegeau perfect şi cereau cu toţii trecerea de la capitalism la comunism.
Ce am citit? “Norvegia afară din zona de colaborare economică europeană”, “Opriţi privatizarea sistemului medical”, “Vrem mai multe contracte de muncă pe termen nedeterminat”, ori “Spunem nu angajărilor temporare”.
Ce am auzit? Discursuri înflăcărate şi muzică patriotică… multă muzică patriotică.
Ce am pri
